Interviu cu Nicu Ţărnă, actor, solistul trupei «Gândul Mâţei»

— Interpreţii autohtoni vs. publicul autohton. Cine pe cine educă?

— Din păcate, publicul educă interpreţii. Şi anume publicul de la nunţi şi petreceri, pentru că lumea vrea să chiue, să danseze. Este ceva aici legat şi de criza, nu atât financiară, cât morală. La noi e o decadenţă spirituală, când oamenii se regăsesc într-un pahar cu vin şi la o masă copioasă, alături de femei cu ţâţe mari, şi se simt eleganţi. Dar problema R. Moldova este alta, cea a identităţii naţionale. Problema nu constă în bani. Uite câte «merţane» ("Mercedes»-uri – n.r.), «Lexus»-uri şi alte maşini scumpe sunt în Chişinău. Şi, din păcate, cei care pretind a fi «artişti» cred că trebuie să cânte despre «hai să petrecem, să chiuim, să bem, că şi aşa e greu». Ce e greu? Poporul ăsta n-a făcut nimic ca măcar să se simtă mai bine. Noi ne-am lăsat duşi de valurile timpului. Ba în dreapta, ba în stânga, ba înapoi, ba înainte. De aia şi avem ceea ce avem.

Dacă am fi fost cu adevărat un popor, am fi schimbat ceva. Uite câte lucruri au pus la punct georgienii sau estonienii, fiind doar un milion şi două sute de mii pe lumea asta. Pentru că ei ştiu cine sunt. Dar noi nu vrem să schimbăm lucrurile, pentru că suntem moldoveni. Care moldoveni? Ce-ar însemna să fii moldovean? E ca şi cum m-aş băga în Ciocana şi-aş spune că eu sunt ciocănean, vorbesc limba ciocăneană şi vreau să-mi fac autonomie în mun. Chişinău. Asta e o aberaţie. Aberaţie care convine cuiva. Asta e R. Moldova – un proiect ratat şi interimar. Şi, respectiv, atâta timp cât vom avea această situaţie, publicul bineînţeles că va influenţa artiştii. Sunt şi artişti care ar putea influenţa publicul, şi o fac într-o măsură oarecare, dar sunt încă slabi, derutaţi, şi chiar invalizi în anumite momente.

— Pe piaţa muzicală din R. Moldova lipseşte, practic, mesajul social, mesajul care să oglindească problemele, trăirile, nemulţumirile, dar şi dorinţele societăţii. De ce?

— Pentru că lumea noastră de fiecare dată spune: hai să nu vorbim despre politică. În acelaşi timp, ei cel puţin vorbesc despre ea în fiecare zi sau chiar fac politică – prin absenţa lor, prin munca lor, prin plecarea capului, zi de zi. Şi asta e o politică. Lumea nici măcar nu-şi dă seama că nu există oameni apolitici, pentru că ei oricum depind de politica cuiva. Ei plătesc impozite, asta fiind o politică promovată de cineva. Ei plătesc gazul la un anumit tarif, care iarăşi este rezultatul unei politici promovate de cineva.

Lumea, însă, este proastă. Şi toantă. Şi necultivată. Eu nu vreau să supăr lumea, dar aşa este R. Moldova – mai degrabă bea un pahar de vin decât să citească o carte. Ar trebui, probabil, într-o bună zi, să fim dezbrăcaţi toţi şi lăsaţi în pielea goală pe frigul ăsta de afară. Şi să ni se spună: Duceţi-vă şi descurcaţi-vă! Găsiţi-vă hăinuţe, înveliţi-vă în posterele de la Palatul Naţional sau de prin alte părţi, cu frunze, cu iarbă… Şi atunci lumea ar începe să gândească altfel. Suntem un popor leneş. Dacă am fi fost un popor harnic, s-ar fi văzut rezultatele. Dar rezultate nu-s. Satele sunt în paragină, lumea pleacă de parcă a fost război. Nemţii, după cel de-al Doilea Război Mondial, n-au plecat, deşi ţara le era împărţită în patru părţi. Erau într-o depresie profundă, şi totuşi n-au plecat. Iar noi, fără război, plecăm. Unde? Pentru ce? Să-ţi bagi în burtă un cârnaţ?

Noi nu suntem poporul care ar trebui să pretindă la valorile europene, pentru că Europa nu înseamnă salariu de 2000 de euro. Europa înseamnă altă gândire, altă mentalitate şi altă abordare faţă de anumite lucruri. Faţă de tine însuţi, în primul rând. Europa nu înseamnă gay sau porno. Dacă europenii au ajuns la anumite «valori», cum le consideră unii, înseamnă că ei deja au depăşit etapele de care vorbim. Noi suntem în secolul XVI, şi dacă azi ar fi sfârşitul lumii, la noi el ar ajunge cam peste 300 de ani. Nouă nici măcar asta nu ni se dă. Noi suntem într-o zonă crepusculară continuă şi totul depinde numai şi numai de noi.

— Declarasei în repetate rânduri că în R. Moldova nu există show-biz. Atunci ce există?

— Avem nuntă-biz. Petreceri private-biz. Să luăm chiar «Fabrica de Staruri», pentru că am lucrat în acest proiect. Timp de trei luni, creştem nişte copii şi, după asta, care-i piaţa lor de desfacere? Unicul care se promovează este, probabil, Alexandru Manciu. Atât. Eu pe restul nu-i aud. Cine a cântat pe la nunţi înainte de «Fabrică», cântă şi în continuare. Din cauza asta vin artişti gen Lara Fabian, Vaenga, Kirkorov şi nu mai ştiu cine. Pentru că la ei este show-biz. Pentru că ei au un spaţiu larg de gândire şi de realizare. R. Moldova, însă, este un spaţiu închis. Eu sunt patriot. Dar eu sunt patriotul unei ţări mari, care se numeşte România, pentru că noi toţi suntem români şi facem parte dintr-un spaţiu comun. Dacă artiştii noştri ar colinda de la Tiraspol şi până la Timişoara, de la Baia Mare şi până la Constanţa, atunci ar exista un show-biz. Atunci ar apărea şi noi meserii gen impresari, sunetişti, tur-manageri. Ar apărea mulţi instrumentişti, pentru că se cântă pe viu. Dar, să apari cu un videoclip la un canal TV din R. Moldova, asta încă nu înseamnă show-biz. Show-biz-ul presupune o industrie muzicală, când tu, din meseria pe care o faci, câştigi bani.
Aşa era pe timpuri, când era încă Uniunea Sovietică. Întreabă membrii formaţiei «Noroc», întreabă-i pe Ion Suruceanu, pe Olga Ciolacu, pe Anastasia Lazariuc, pe Iurie Sadovnic, cum colindau ei toată Uniunea Sovietică cu turnee. Dar la noi, unde în tur să te duci, la mâca-n deal la Pârjolteni, şi să cânţi cu o fonogramă de că..t? Şi lumea nici măcar să nu aibă aparatură? Pe mine lumea mă întreabă: De ce nu umblaţi prin sate sau prin centrele raioanale? Eu aş cânta, şi gratis aş cânta. Aş găsi un sponsor şi aş face un turneu ca să mediatizăm «Gândul Mâţei», dar ştiu că lumea nu are aparatajul necesar ca să ne întâlnească. Din cauza asta, lumea crede că cel mai imporant lucru în viaţă este să te însori sau să te măriţi. Şi să cheltuieşti 20 000 de euro pe asta, ca peste vreo două-trei luni să divorţezi. Iată asta se numeşte nuntă-biz. Din păcate, la noi se fac numai nunţi… şi înmormântări. Şi se mai nasc oameni. Birth-biz (birth – naştere, din engl. — n.r.), aş spune eu, pentru că acolo tot trebuie să bagi bani.

Mai mult nu se întâmplă nimic din punctul ăsta de vedere. Da, mai apar nişte interpreţi care au pretenţii enorme. Ţara asta e o ţară de vedete. Şi asta deranjează, că toţi sunt mari, că toţi sunt puternici şi, în acelaşi timp, toţi sunt infecţi şi neinteresanţi. Foarte mulţi spun că eu, iaca, asta fac pentru nunţi, pentru petreceri, dar aici fac muzică serioasă. Nu există aşa ceva. E ca şi cum ai separa mâncarea — asta e pentru oaspeţi, iar asta e pentru noi. De fapt, mai există fenomenul precum că ăsta e vinul meu, iar ăsta e de vânzare. Uite tu gândire proastă, stupidă, tâmpită de moldovean limitat. Acelaşi lucru e şi în show-biz. El nu există, deocamdată, pentru că e prea mică piaţa. Sunt foarte mulţi artişti interesanţi şi talentaţi. Dar mai este şi foarte multă mizerie care stă pe scenă şi cântă şi pretinde a fi etalon de artă şi cultură.

— La concert, într-un anumit moment, îl citezi pe Eminescu: Eu rămân ce-am fost – romantic. Îţi place Eminescu sau doar te regăseşti în acest vers?

— Pentru că noi suntem nişte romantici. Eu, de fapt, prin versul ăsta, explic starea a tot ce înseamnă «Gândul Mâţei», nu doar starea mea personală. Eminescu, după mine, este cel mai mare poet al tuturor timpurilor, chiar dacă şi alte popoare au mari poeţi. Eu cred că, şi prin asta mă mândresc că sunt român, pentru că noi îl avem pe Eminescu şi încă pe mulţi, mulţi alţii. Cum spunea Nichita Stănescu — «Poezia românească nu este un fenomen. Poezia românească este un imperiu». Este o chestie foarte interesantă cum un popor care n-are nici măcar 30 mln de oameni are un material şi o comoară spirituală incomensurabilă. Mihai Eminescu este, de fapt, tot ce înseamnă a fi român, tot ce înseamnă România.

— Nae, din piesa cu acelaşi nume, este, probabil, cel mai memorabil personaj din repertoriul «Gândul Mâţei». Deşi nu indirect, crezi că are «clone» în viaţa reală?

— Putem spune că Nae îi personifică pe unii din societatea noastră, chiar dacă e un personaj abstract. Dar el este unul bun, unul blând. Nae, de fapt, este R. Moldova, pe de o parte. Şi, din păcate, nu putem scăpa de asta. Cel puţin în ultimii 20 de ani. Pentru că, în anii ‘80, era mult mai frumoasă mişcarea naţională, dorinţa ceea de a te rupe din ghearele unui balaur. Şi-acum, când ne-am rupt, vrem înapoi în ghearele lui!? Asta înseamnă că nu ştim ce e libertatea. Nu ştim s-o preţuim. Nu ştim în general ce e asta. E ca şi cum ai scoate o pasăre din colivie care tot timpul se zbate şi i-ai da drumul. Şi ea revine singură în colivie, pentru că acolo e mâncare.

Nouă ne place să trăim în mizeria în care trăim şi nici măcar nu vrem s-o schimbăm. Dar pretenţii avem enorme. Şi asta ar fi şi Nae, ca mesaj – orice s-ar întâmpla, nimic nu se schimbă. Şi hai să ne lăudăm cu asta. Hai să ridicăm în slăvi prostia.

— În afară de faptul că aici te-ai născut, de ce iubeşti totuşi R. Moldova?

— Pentru că e foarte frumoasă… E o chestie mai ciudată R. Moldova la subiectul ăsta. În primul rând, pentru că aici sunt mormintele mele. Eu vin dintr-un neam care are mai mult de 3000 de ani. Numele "ţărnă» este un cuvânt care s-a păstrat intact din limba dacă. Probabil asta mult mai mult mă ţine decât… Eu am umblat puţin prin lume, e foarte frumos, foarte elegant, chiar extraordinar de frumos. Dar mai este un moment pentru care foarte multă lume se întoarce acasă. Corpul nostru este făcut din apă, 75% la bărbaţi şi 65% la femei. Apa ne aduce înapoi, pentru că apa are memorie. De ce moldovenii care stau în Italia deseori se întorc? Unii se întorc pentru că sunt nişte dobitoci şi vin să-ţi arate că şi-a cumpărat o maşină sau că are 4000 de euro, făcuţi nu ştiu cum. Dar, într-un subconştient al tuturor, este apa cea care-i trage înapoi. Am citit undeva despre asta şi mi-a plăcut foarte mult teza, şi eu cred că aşa şi este. Chiar dacă e apă de că..t din Nistru sau dintr-un izvor nu ştiu de pe unde. Mai bună sau mai rea.

Bineînţeles că şi aerul, natura. Şi, apropo, să nu uiţi că noi ne aflăm într-o zonă unică pe globul pământesc, unde aveam toate cele patru anotimpuri în plină şi cea mai frumoasă formă. Ăsta e raiul pe pământ – R. Moldova şi, în general, România.

— Dacă ţi-ai face o trupă rock formată din politicieni din R. Moldova, cine ar fi aceştia şi ce rol le-ai atribui?

— Pe Filat l-aş pune la voce. Pe Lupu la bas. Pe Ghimpu l-aş pune… (zâmbeşte) cred că la saxofon. Pe Plahotniuc l-aş pune la tobe, pentru că el dă ritmul din spate. La chitara solo l-aş pune pe Tkaciuk. Şi lui Voronin i-aş lăsa o muzicuţă sau o vuvuzea. Aş mai face din comunişti şi AIE un cor mixt, în care să stea frumos şi să cânte o «Katiuşă», iar după asta, în final, să cânte «Deşteaptă-te, române». Dar să cânte toţi împreună.

— Probabil ai auzit de recentul caz cu Boris Focşa, ministrul Culturii. Care a fost reacţia ta când ai aflat de el?

— Pentru că sunt angajat al Centrului de Cultură şi Artă «Ginta Latină», ministrul Culturii îmi este, ca şi cum, o bucăţică de şef. Ca om, înţeleg că oamenii pot să mai bea la volan. Nu accept un singur moment – minciuna. Pentru că el era beat, şi el era la volan. Eu sunt sigur de asta.

Alt aspect e că nu trebuia să vină sa-şi scoată odrasla de consilier într-un mod atât de deschis. Nu e neapărat să-şi dea demisia. Trebuia să spună – penalizaţi-mă, luaţi-mi permisul pe doi ani, eu am să merg cu microbuzul, cu şoferul. Hai să nu ne minţim pe noi înşine, în primul rând. Consilierul trebuia să-şi dea demisia. Sau, cel puţin, ministrul să-l dea afară.

Foarte urât. Urât şi inadmisibil, dar asta este realitatea.

— Ce au politicienii din R. Moldova?

— Au cravată şi costum. Şi probabil maşină de serviciu. Atât.

— Ce ar trebui să aibă politicienii din R. Moldova?

— Ar trebui să aibă coaie. Este un astfel de cuvânt şi chiar te rog să-l pui. Mulţi dintre ei, care urlau în gura mare că ei sunt aşa şi pe dincolo, băieţi de dreapta, şi de ultra-dreapta chiar, s-au lâncezit atât de uşor… Păcat. Şi nu se întâmplă nimic. NIT-ul continuă să îndobitocească şi să-şi bată joc de românii-moldoveni, şi în general de tot ceea ce înseamnă Moldova. Continuă să fure şi unii, şi alţii. Ăsta este politicianul modern şi actual al R. Moldova. Eu nu spun că toţi. Mie îmi plac oamenii frumoşi, tineri şi bogaţi. Dar care au venit în politică bogaţi, nu care au venit şi s-au îmbogăţit pe timpul lui Voronin.

Deocamdată la noi nu există democraţie. Există un haos oligarhico-dictatorial, cu ifose de democraţie. Asta e situaţia în R. Moldova.

— Care a fost dezamăgirea ta politică cea mai mare?

— Nu vreau să dau nume. Atâta pot să spun, că ei fac parte din AIE. Sunt politicieni care m-au dezamăgit, întrucât credeam că ei vor fi mult mai duri în poziţia lor naţională. Dar şi în ceea ce e legat de identitate, în ceea ce e legat de problema de unde venim şi încotro mergem. Din păcate, anumite «valori» financiare pentru ei contează mai mult. Pentru ei contează mult mai mult să aleagă un preşedinte. De fapt, republica asta se descurcă şi fără preşedinte. Nu văd în asta o problemă.

— Dintre personajele istorice, spui că îţi place Ion Antonescu. Prin ce te-a cucerit?

— Ion Antonescu a fost, probabil, cel mai mare român-politician, care a avut curajul să dea replica unui monstru care se numeşte Uniunea Sovietică. Bine, probabil că nu se mai pornea el singurel, pentru că era sprijinit şi de Hitler, dar el nu s-a pornit în război pentru că era fascist. El nici măcar legionar nu era. El dorea sa-şi aducă înapoi Basarabia. El dorea să reîntregească ceea ce înseamnă România.

Cum a spus-o şi Băsescu, precum că, dacă ar fi fost el în ‘41 în locul lui Antonescu, ar fi procedat la fel, exact aşa şi eu, dacă aş fi fost eu atunci preşedinte, aş fi dat aceeaşi comandă – «Soldaţi români, vă ordon, treceţi Prutul!».

— Dacă, într-o bună zi, devii preşedintele R. Moldova, care va fi primul lucru pe care-l vei face?

— Voi bea şampanie… Eu voi încerca, într-un termen foarte scurt, să conving cetăţenii R. Moldova că unica soluţie este unirea cu România. De ce vreau eu unirea? Pentru ca, în primul rând, să revenim în spaţiul nostru spiritual. În al doilea rând, vreau să scăpăm de pseudo-politicienii care se ţin cu ghearele, cu dinţii şi cu coatele de fotoliile lor, pentru că ăsta este un business. E un business foarte serios să fii un stat – R. Moldova. Eşti un stat separat, ai ambasade, îţi vin credite, eşti luat în seamă. Chiar dacă eşti cel mai sărac, nu contează.

— Îţi mulţumim.

Pentru conformitate, Nicolae Cuşchevic